- Diverse - nr. 126 / 2 Iulie, 2007 De la o vreme incoace, revin in viata romanilor, bulversand-o, imaginile unor interminabile cozi. Pensionarii isi asteapta randul, pentru a obtine medicamentele necesare, pana li se face rau sub canicula de afara. Zile la rand au tinut paginile ziarelor si imaginile micilor ecrane ale televiziunilor, cozile mamelor si ale bunicilor bucurestene, pentru un loc la gradinita a copiilor si nepotilor lor. Si din nou te intrebi: in ce tara traim? In ce fel de tara traim, daca peste 13.000 de copii nu au loc in gradinitele Micului Paris de odinioara? "Am crescut trei copii, dar nu am avut emotii!" - exclama o bunica. Oricum am lua lucrurile, este nefiresc faptul ca, in anul 2007, pe o raza de trei kilometri sa existe tocmai in Capitala Romaniei, o singura gradinita cu program prelungit! Este nefiresc, deoarece este vorba despre Bucuresti, nu de Ototoaia din Deal! Sa nu mai vorbim despre cei vreo 60.000 de copii lasati acasa, unii in voia sortii, de cei plecati sa culeaga capsuni prin Spania, sa munceasca printre straini, care au trimis acasa peste 10 miliarde de euro. Cativa dintre ei, de dorul parintilor, si-au pus capat zilelor! Aceasta-i reala protectie sociala de azi? Daca o spui pe sleau, imediat esti facut "nostalgic" sau "comunist". Aceasta-i grija pentru viitorul Romaniei de maine? Lazar Ladariu - Diverse - nr. 126 / 2 Iulie, 2007 De la o vreme incoace, revin in viata romanilor, bulversand-o, imaginile unor interminabile cozi. Pensionarii isi asteapta randul, pentru a obtine medicamentele necesare, pana li se face rau sub canicula de afara. Zile la rand au tinut paginile ziarelor si imaginile micilor ecrane ale televiziunilor, cozile mamelor si ale bunicilor bucurestene, pentru un loc la gradinita a copiilor si nepotilor lor. Si din nou te intrebi: in ce tara traim? In ce fel de tara traim, daca peste 13.000 de copii nu au loc i