Ritmul fără precedent al schimbărilor din ultimele două, trei decenii face ca urmele trecutului să dispară cu o repeziciune nemaiîntâlnită. Bunuri culturale care au rezistat mii de ani au dispărut în câteva decenii. 20 de monumente din judeţul Vâlcea, aflate în Patrimoniul Cultural Naţional, sunt într-o stare avansată de degradare şi au nevoie de conservare, dar nu sunt fonduri.

Vâlcea. Judeţul Vâlcea a moştenit un considerabil tezaur patrimonial, dacă judecăm după numărul şi valoarea culturală, istorică şi artistică. Zestrea judeţului cuprinde 89 de monumente şi situri arheologice, 360 de monumente şi ansambluri de arhitectură, 56 de monumente comemorative de artă, 13 zone urbane şi rurale protejate, la care se adaugă un însemnat număr de obiecte de artă, îndeosebi ecleziastică, şi peste 10.500 de volume de carte veche. „Bisericile săteşti, în special cele din lemn, casele şi conacele lăsate în părăsire de proprietari, cruci de lemn şi de piatră se află într-un continuu şi iremediabil proces de degradare. În România există un pachet de legi speciale pentru protecţia patrimoniului cultural. Ţara noastră a ratificat, de asemenea, cele mai importante convenţii internaţionale în domeniu. Prin urmare, acum nu legile ne lipsesc, ci voinţa şi mijloacele de aplicare a lor“, a declarat Florin Epure, directorul executiv al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cultural Naţional (DCCPCN) Vâlcea.

Anul acesta au fost propuse pentru finanţare, în cadrul Planului Naţional de Restaurare al Ministerului Culturii şi Cultelor, zece monumente istorice din judeţul Vâlcea: Mănăstirea Hurezi, Bolniţa Mănăstirii Bistriţa; Mănăstirea Dintr-un Lemn, „Sf. Voievozi“ Câinenii Mici, Mănăstirea Berislăveşti, Schitul Fedeleşoiu, „Cuvioasa Paraschiva“ din Călimăneşti, „Adormirea Maicii Domnului“ de la Ocnele Mari, „Sf. Voievozi“ din Şirineasa, „Intrarea în Biserică“ d