Cazuri de extrema urgenta. "Am ramas pe drumuri, cu doi copii bolnavi". Draga d-na Sanziana Pop, . Ma numesc Doina, am 33 ani, si de o vreme incoace, parca joc un rol dintr-o fictiune, nu-mi vine sa cred ca de fapt este viata mea. M-am casatorit din dragoste si voiam tot ce este mai bun pentru mine s...
Cazuri de extrema urgenta
"Am ramas pe drumuri, cu doi copii bolnavi"
Draga d-na Sanziana Pop,
Ma numesc Doina, am 33 ani, si de o vreme incoace, parca joc un rol dintr-o fictiune, nu-mi vine sa cred ca de fapt este viata mea. M-am casatorit din dragoste si voiam tot ce este mai bun pentru mine si pentru familia mea. Acum sunt la capatul opus, nu mai am nimic. Am ramas singura cu doi copii mici, de cinci si doi ani. Nu mai am sot, nu mai am casa... De cativa ani, nimic nu-mi mai merge, destinul s-a intors impotriva mea. Imi este destul de greu sa va povestesc prin ce trec eu si copiii mei. Cand nu m-am mai descurcat cu banii aici, in Alexandria, mi-am facut contract si am plecat in Spania, sa lucrez in agricultura, la cules de capsuni. Din banii obtinuti mi-am facut nunta si am achitat apartamentul socrilor, impreuna cu care locuiam. Lucrurile au luat o turnura radicala in urma cu doi ani, cand sotul meu a plecat si el sa lucreze in strainatate. Atunci eu am ramas acasa, pentru ca tocmai il nascusem pe baietelul nostru, Mario, si o mai aveam si pe Denisa, fetita care atunci avea doi ani. Dar ramasesem impreuna cu ei in apartamentul socrilor. Sotul, plecat sa munceasca in Spania, a uitat sa mai trimita bani. La un moment dat, m-a sunat si mi-a spus ca nu se mai intoarce acasa niciodata. Brusc, relatiile cu socrii mei au inceput sa se raceasca. Asa am ramas si fara un acoperis deasupra capului, intrucat apartamentul in care locuiam era al lor. In consecinta, am fost nevoita sa ma mut o perioada la o prietena. In aceeasi perioada,
