Scufundarea unui slep cu piese decorative de la Monument, in Dunare, este considerata acum, la aproape un veac de la moartea lui Grigore Tocilescu, un zvon menit sa denigreze imaginea marelui arheolog Ideea amplasarii unei copii a Columnei lui Traian la Bucuresti starneste inca tot felul de discutii. Daca o astfel de "miscare" este oportuna sau nu, ramane de vazut. O copie a celebrului monument exista deja la Muzeul National de Istorie a Romaniei. Aceasta idee o reitereaza, intr-un fel, pe cea emisa de marele om de stat, Mihail Kogalniceanu, care a avut ideea de a expune si chiar de a reface monumentul triumfal de la Adamclisi intr-una dintre pietele din Capitala. Nu putem vorbi despre Adamclisi fara a aminti despre Grigore Tocilescu. La ordinul sau, in calitate de responsabil al cercetarii si de director al Muzeului National de Antichitati, piesele cu decor ale monumentului au fost transportate la Bucuresti. Sapaturile de la Adamclisi au loc in contextul in care, dupa Razboiul de Independenta, Dobrogea, care revenise la Romania, nu fusese cercetata din punct de vedere arheologic. Nimeni nu se astepta ca „micul, pana ieri necunoscutul si ca si ratacit in pustiile Dobrogei“, asa cum il numea Grigore Tocilescu, catun Adamclisi sa ascunda in pamantul sau asemenea ruine. Din acest motiv, poate parea justa propunerea lui Kogalniceanu de a reface monumentul de la Adamclisi la Bucuresti, pentru a-l proteja. Sapaturile la Adamclisi incep in 1882, iar, zece ani mai tarziu, incep sapaturile la cetate, in mai multe campanii. La ultima campanie, Tocilescu a fost ajutat de catre Otto Benndorf, directorul Institutului de Arheologie de la Viena si de berlinezul George Niemann. Dupa ce au terminat de sapat la Adamclisi, cele doua personalitati ale arheologiei europene s-au apucat de sapaturi la Efes. Cercetarile de la Adamclisi s-au finalizat cu aparitia in 1895, la Viena si B