Nadicsan Istvan (dr.) in dialog cu reporterulFoto: HotNews.ro
Intr-un interviu pentru HotNews.ro-EurActiv.ro, un om obisnuit, dintr-o localitate de la granita Ungariei cu Romania povesteste cum i-a fost dupa aderarea tarii sale la UE (2004). Nadicsan Istvan are 33 de ani si este din Batonya (Batania) - Ungaria, la granita cu Romania. Acum este somer si traiul zilnic si-l castiga crescand animale, pe care apoi le vinde pe piata neagra, pentru a supravietui.
Experienta lui post-aderare este o frantura din aceeasi realitate din care fac parte si povestile de succes ale est-europenilor pentru care aderarea a insemnat o trambulina catre cariere in institutiile europene.
HotNews.ro:Care este viata ta dupa ce Ungaria a aderat, in 2004, la Uniunea Europeana?
Nadicsan Istvan : Negativa. Foarte, foarte negativa. Si sa explic de ce. Am fost sapte ani director la o fabrica de usi si geamuri de lemn, la Budapesta. Dupa ce Ungaria a intrat in Uniunea Europeana, din lipsa de clienti, fabrica s-a inchis. Unul dintre patroni a decis sa o mute in Ucraina. Pana acum nu a reusit. Din pacate, eu si vreo 30-40 de oameni am ramas fara serviciu.
Astfel, am fost nevoit sa revin acasa, in Batania. Sunt aici de un an si inca nu am gasit nimic de lucru, pentru ca in zona asta nu exista nici un loc de munca. Viata este grea, iar tinerii de pe aici pleaca in orasele mai mari sa lucreze. Impreuna cu fratele meu am inceput sa cresem animale, avem vreo 25 de purcei, doua scroafe mari si patru porci de 180-200 de kilograme. Si mai avem cativa iepuri.
HotNews.ro:Unde vinzi carnea de porc?
Nadicsan Istvan : Articolul apare si in Ungaria?
HotNews.ro:Nu, numai in Romania.
Nadicsan Istvan : Atunci iti spun. O vand la vecini si pe la cunostinte. Ca oficial nu am voie sa o vand. Si daca ar fi sa o dau la vreun abator, ies in pierdere. @N_P
