- Diverse - nr. 126 / 2 Iulie, 2007 Zile caniculare de iunie, in care se usuca tot ce-i viu, pana si sufletele oamenilor care, multi dintre ei, sufera acum si din pricina caldurii de aproape 40 grade Celsius la umbra. Cei care mai au acareturi si ceva pamant pe la tara sunt nerabdatori sa vina sambata, sa se refugieze in mijlocul naturii pentru a uita, a curma gandurile negre aduse de nenorocirile indurate. Sambata de "odihna" oferita de asa-zisa revolutie din decembrie '89, care in afara de libertatea de a vorbi singur (nefiind bagati in seama de nimeni), de a "crapa" de foame si de boli candva eradicate si multe alte nenorociri, nu a prea oferit altceva romanilor. Am face o mare greseala sa absolutizam, sustinand ca romanilor nu li s-a oferit nimic. Guvernantii, parlamentarii si clientela lor politica le-au servit si le servesc din belsug haos, circ la televizor, legi aberante, impozite si taxe pe tot ce misca, reguli impuse de organisme si organizatii straine, care daca nu le respecti esti considerat un razvratit, un "paria" ce nu are drept sa faca parte din "lumea civilizata" decat cu viza speciala, dupa ce trece prin "purgatoriul iadului de pe pamant". Pentru a mai uita de aceste necazuri cotidiene si a ne mai relaxa putin in sambetele noastre libere, "daruite" de noua democratie, evadam la "proprietatile" din sat (cei bogati la vilele de la munte sau de la mare) reconstituite de un capitalism utopic care a considerat ca prin acordarea de titluri de proprietate asupra pamantului (a cata reimproprietarire de la Cuza incoace?!) "lichideaza" saracia, somajul, nenorocirile abatute asupra romanilor. Si, astfel, mergem la tara, unde ne "relaxam" activ, trebaluind prin gospodarie sau camp, incercand sa salvam plantele de urmarile poluarii, efect al civilizatiei tehnice, a arsitei soarelui, pentru a ne asigura, cat de cat, hrana cea de toate zilele, cate ne sunt date s