Paris, calatorie de inima. Muzica romaneasca in Montmartre.
Profesorii de pe Iza...
Place des Abbesses este o mica piata superba de pe colina Monmartre, chiar in fata bisericii St. Jacques. Sunt banci de lemn acolo si copaci batrani si umbrosi, e un loc de odihna si de taifas, aflat exact la jumatatea colinei, intre SacrE Coeur si Place Pigalle. Se mananca stridii si scoici, homari si inghetata de fistic, se beau sampanie si vinuri reci, se vand covoare orientale si esarfe din matase si argintarie veche. In mijlocul pietei se afla caluseii, ca in filmele vechi frantuzesti, in care nu se dau copii, ci domnisoare subtiri cu rochii vaporoase, lumina se filtreaza aurie printre frunzele platanilor, jucandu-se pe fetele destinse, decupand gesturi, fete, cuvinte, in vara pariziana. Superb! Intru in piata si ratacesc printre toate acestea, cand la un moment dat, mi se pare ca aud o muzica cunoscuta. Pe masura ce ma apropii de multimea din centrul pietei, imi dau seama ca ceea ce se aude este un fel de jazz, numai ca tema muzicala este una pe care eu o cunosc din... Maramures, un cantec pe care l-am auzit nu o data, cantat de aprigii ceterasi de pe Iza. Ascult indelung inainte sa ma apropii. Multimea ii aplauda pe muzicieni in fiecare pauza dintre melodii. Apoi, cantaretii aceia stradali au trecut la piese in stilul lui Bregovici, dar care sunau ca in Banat, pentru ca in cele din urma sa se intoarca iarasi in Maramures, la muzica de nunta evreiasca cantata de Ionu lu Grigore zis Paganini, despre care am scris candva. Asta-i prea de tot, imi spun. Strabat multimea entuziasta care bate din palme si din picioare pe trotuar, pana ajung in fata. Sunt patru. Tineri, frumosi, fericiti de succesul pe care-l au. Multimea arunca cu maruntis in cutia deschisa a unei chitare.
O ora mai tarziu... Stam la o terasa, la o cafea, impreuna, eu, romanul, si doi dintr
