- Diverse - nr. 126 / 2 Iulie, 2007 Bineinteles ca oricare dintre noi o poate face, de la momentul in care am invatat tabla inmultirii si ne-am dezvoltat inalta stiinta de carte in domeniul impartirilor aritmetice, a extragerii de radical etc. Computam, deci calculam, procesam, cu niste date initiale, ca sa obtinem un rezultat. Dar nu despre geniul lui Homo Sapiens in aceasta directie vorbeste academicianul Gheorghe Paun in cartile sale, ci despre computare evolutionara (adica urmarind mecanismele darwiniste ale selectiei naturale), neurala, computare prin acid dezoxiribonucleic (ADN) si, mai ales, despre computare prin computerul numit celula. Caci Gheorghe Paun vede o adevarata zvarcolire de computere in natura. Tot ce este viu computeaza. Biosfera toata computeaza, sustine el, si trage concluzia sub forma unei interogatii: de ce sa mai folosim siliciul? De ce sa nu lasam tranzistorul de siliciu sa moara sau sa-l reducem la functii particulare, pentru a lua in stapanire minunatele cipuri si microprocesoare pe care le ofera natura? Toata natura _ face domnia sa un pas mai larg _ caci, aflati, atunci cand o picatura de ploaie cade spre sol, ea rezolva intrinsec pe suprafata ei un set urias de ecuatii diferentiale! - desi, accepta, aceasta nu este o computare in sine. O celula insa este cu totul altceva. Este o mica unitate vie, pentru care inca nu avem un model matematic, dar colaborarea dintre matematicieni si biologi va rezolva aceasta problema. Conectata, cumva, la un circuit electronic, va da performanta superioara computerelor din siliciu. Biologia promite imens, in calcul neural, prin algoritmii genetici _ si pana la sfanta sfintelor, creierul uman despre care, marturisim cu umilinta, nu stim cum functioneaza _ dar din studierea lui speram sa ne inspiram cu idei pentru computere, calcul molecular, ADN, membrane celulare. "Calculul cu membrane, calculul celular