O vizita de "dincolo": Intalnire la miezul noptii.
Era pe la inceputul anilor 80. Eram un (inca) tanar "lucrator" in campul muncii intelectuale, la un mare institut de proiectare din Bucuresti. Fiind in plina "afirmare" eram foarte solicitat si absorbit - psihologic vorbind - de munca mea de zi cu zi.
Cu circa doi ani in urma, trecuse in lumea celor drepti, dupa o suferinta destul de lunga, o ruda varstnica foarte apropiata, care in aceasta ultima perioada a vietii locuise la mine.
In urma ei, decedata lasase, intre altele, ceea ce inevitabil lasa orice intelectual: un morman de hartii care zaceau neatinse de aproape doi ani. Intr-o zi m-am decis sa fac ordine, nu puteau ramane asa o vesnicie - si apoi, cum se spune, in micul meu apartament "ocupau locul". Intr-o duminica dimineata le-am strans pe toate la un loc si le-am trecut sumar in revista. Cu oarecare jena. Mi se parea ca fac un act de indiscretie, ca violez intimitatea cuiva. De fapt, chiar asa si era. Intr-o dezordine desavarsita, erau amestecate lucrari stiintifice personale (in manuscris), taieturi din ziare, scrisori de dragoste si de ura, scrisori cu vorbe frumoase si cu reprosuri, acte - diplome, atestate, certificate - inutile acum. De asemenea, fotografii - in nostalgicul sepia - de la diverse ocazii oficiale sau familiale. Se punea problema... ce sa fac cu toate astea? Sa le arunc la gunoi mi se parea un gest urat. Era o intreaga viata de om sub ochii mei. Apoi, cu numai o saptamana in urma, vazusem un grup de copii care se distrau copios cu un vraf de scrisori de dragoste, ingalbenite de vreme, gasite la gunoi, unde ajunsesera probabil in urma unei operatii similare.
Vor fi avut toate aceste hartii vreo valoare arhivistica? Nici acum nu stiu. Pe unul din manuscrisele cu caracter stiintific, am gasit o apostila energica, ascutita si analfabeta. "Idealism mic burghez. Se res
