- Diverse - nr. 127 / 3 Iulie, 2007 Printre asemenea consecinte nefaste induse de o asemenea criza generalizata, cu impact social deosebit de grav, evidentiem cresterea alarmanta a abandonului scolar si a analfabetismului, conditiile de microclimat in care isi desfasoara activitatea didactica unele cadre didactice si elevi din mediul rural, discriminat in raport cu cel urban, logistica didactica de tip medieval din unele scoli romanesti, climatul educational, preponderent disfunctional si tensionat, coeziunea grupala scazuta, datorita divergentelor atitudinale, motivationale si valorice-axiologice, cultura organizationala scolara impregnata cu principii, norme si valori retrograde, depasite, uneori, in raport cu reforma si dinamica scolara. Ca sa nu mai vorbim de obiectivele educationale, care in cea mai mare masura impun strategii didactice de tip algoritmizat, centrate pe dimensiunea cognitiv-informationala, si in mai mica masura, sau deloc, pe strategii euristice, bazate pe problematizare si descoperire, in masura sa stimuleze invatamantul interactiv, structurat pe metode si procedee didactice moderne, si care sa puna un accent mai mare pe gandire si actiune-practica, si nu exclusiv pe memoria mecanica si reproducere. De cele mai multe ori se scapa din vedre faptul ca societatea romaneasca a devenit o societate competitiva, iar atributul specific al economiei de piata este concurenta si competitia, nu intotdeauna loiala, si unde rezista si domina cel mai eficient sub raport economic, si din pacate, nu cel mai educat, chiar daca stiinta si informatia intra dupa Fr. Bacon si A.Toffler in binomul puterii. Dintr-o asemenea perspectiva, este afectat mai mult vectorul praxiologic, cel care vizeaza competentele practice ale cadrelor didactice si ale viitorilor absolventi, punandu-se inca prea mult accent pe latura informativa, si in mai mica masura pe cea practica si fo