Drumul Chişinău - Bucureşti il face cu trenul, pentru că nu-i plac avioanele. E şi comod: "Te culci in Romănia, te trezeşti la Chişinău".
Singurul lucru care nu-i place lui Nelu Stratan la călătoriile cu trenul intre Moldova şi Romănia este că, la graniţă, pierde două ore cu schimbatul postamentului cu roţi: "Europa are căile ferate pe un anumit standard, doar fosta URSS are terasamentul mai lat. Au făcut aşa liniile ca să fie siguri că nu pot intra trenuri străine fără ştiinţa lor!". Nelu a trecut peste inconvenientul aşteptării şi a venit din nou la Bucureşti, pentru a-şi promova videoclipul piesei "Zai, zai".
â Jurnalul Naţional: Ai stat mai mult de o săptămănă in Romănia pentru promovare. A meritat timpul?
Nelu Stratan: Da, a meritat. In Romănia există un show-biz care funcţionează. In Moldova, ca interpret, trebuie să umbli singur din uşă in uşă, să te zbaţi să te difuzeze.
Căntau pe trepte, la dispensarâ Trăieşti in umbra fratelui şi a nepoatei?
Doamne fereşte! Am mesajul meu, melodiile mele, am ce spune la lume. Fiecare, după merit.
â Care sunt amintirile tale din copilărie?
Noi suntem trei fraţi: eu, Maria (Liusia) şi Pavel. Sora e mai mică cu trei ani şi fratele cu cinci. Am avut o copilărie foarte fericită. Nu duceam lipsă de nimic. Părinţii lucrau binişor: mama, vănzătoare, tata, tractorist, işi căştigau banul. Am fost intr-o familie de gospodari. Distracţie, dacă nu era, ne-o făceam noi. Normal că erau mai mult nebunii şi boacăne... Dar erau şi jocuri cuminţi. La televizor era un fel de concurs de căntat. Ne adunam şi noi mai mulţi, pe treptele dispensarului din sat, ne impărţeam in două grupuri şi făceam concurs. Cănta unul, cănta altul. Erau şi jocuri milităreşti, gen "Drapelul", la care trebuia să fii foarte iscusit şi iute de picior. Eu apelam la trucuri ca să c
