Dosarele mineriadei au pornit in bejenie. De la parchetul militar la parchetul civil, de aici cine stie unde. Dl Ion Iliescu a inceput sa se prezinte la convocarile procurorilor. Semn ca e sigur. Pe viata.
Nici dosarele revolutiei nu se simt mai bine, in acest stat de drept, membru recent al Uniunii Europene. Cat despre teroristii de la postrevolutie, nimeni nu poate inca jura cu mana pe inima ca au existat, dar nici ca nu.
Misterele staruie si sunt cultivate in Romania, cu multa atentie. Prezenta lor continua sa nasca o stare de spirit a populatiei care numai benefica pentru mari proiecte si perspective nu este. Aruncati unul dintre aceste cuvinte, mineriada, revolutie, teroristi, intr-un grup de cetateni romani pasnici care stau la coada sa-si ia vreo viza pentru a munci in strainatate, sau intr-un autobuz supraaglomerat, si retineti raspunsurile.
Mai sunt, insa, si alte mistere, si inca foarte multe, care bantuie societatea romaneasca a timpurilor noastre, mai ceva decat fantoma lui Marx, de-acum 156 de ani, prin Europa. In general, viata in compania fantomelor si a misterelor nu e confortabila pentru cetateanul care nu e artist, dar ce zic eu?, nici pentru artisti nu e placuta viata cu fantome, decat daca acestea sunt produsul propriei lor minti.
Aceste fapte si dosare dureaza de cand democratia, daca nu mai demult, unele, si tare ma tem ca vor dura, in continuare, cat putem noi cuprinde cu mintile proprii.
Parca vad generatiile succesive de procurori care vor lua la cercetat, de fiecare data de la capat, desi ceea ce au facut militarii ramane "valabil", si civilii "nu pleaca de la zero", vorba dnei procuror general, Laura Codruta Kövesi. Multi dintre cei care se pregatesc sa devina magistrati trebuie sa se gandeasca la ei insisi ca la niste oameni care-si vor desfasura toata cariera cercetand dosarele revolutiei, ale teroristilor, ale m
