Tot ce venea de la DNA şi de la Parchetul General, mai ales cănd era vorba despre duşmanii politici ai lui Traian Băsescu, in frunte cu Adrian Năstase, trecea drept literă de Evanghelie.
Joi, 28 iunie 2007. Parchetul General, condus (incă!) de Codruţa Kövesi, provinciala adusă la Bucureşti de Traian Băsescu şi de Monica Macovei, pentru că aveau nevoie de o plutitoare sub fustele căreia să facă poliţie politică, a remis presei un comunicat potrivit căruia s-a dispus neinceperea urmăririi penale impotriva lui Adrian Năstase, Ioan Talpeş, Dan Iosif şi Sergiu Nicolaescu in dosarul poreclit senzaţionalist "Aurul Dacilor".
Presa noastră atăt de liberă şi atăt de independentă a expediat ştirea intr-o notă prizărită, cănd n-au tipărit-o deloc.
Cine ştie căt de căt despre ce-i vorba in comunicat şi, mai ales, cine se mai iluzionează că in Romănia lui decembrie 1989 a avut loc o revoluţie vizănd instaurarea unei justiţii corecte, parte indisolubilă a statului de drept, va fi rămas niţel uimit de tratamentul aplicat informaţiei despre neinceperea urmării penale in cazul politicienilor mai sus-amintiţi.
Niţel uimit, dacă nu chiar uimit de-a binelea, deoarece această informaţie dezvăluie, in fine, una dintre cele mai grave realităţi ale regimului Băsescu.
Se face azi caz, mai mult sau mai puţin forţat, de mineriadele regimului Iliescu.
Peste ani, cănd Traian Băsescu nu va fi cocoţat in jilţul de la Cotroceni (evident, dacă intelectualii grupaţi in jurul Institutului Cultural Romăn nu vor reuşi să-l facă preşedinte pe viaţă!), abuzurile poliţiei sale politice - DNA şi Parchetul General - vor fi condamnate mai aspru decăt mineriadele.
O simplă recapitulare a istoriei acestui NUP, trecut cu vederea de presă, de aşa-zisa societate civilă, de partide politice, in frunte cu PSD-ul lui Mircea Geoană,
