Impactul revolutiei informatice asupra disputei politice a transformat media intr-un camp de batalie (post)ideologica. Televiziunile, si de un deceniu si internetul, au devenit tinte ale asaltului politic. Exemplele sunt numeroase, de la influenta lui Robert Murdoch si a retelei sale de televiziune, News Corporation, in viata politica engleza si americana pana la dominatia lui Silvio Berlusconi asupra spatiului mediatic italian, sau de la asaltul asupra BBC condus de Tony Blair la rolul televiziunilor "prietene" in recent incheiata campanie pentru alegerile prezidentiale din Franta. Peste tot in lume, mentinerea echidistantei si informarea impartiala a publicului au revenit in centrul dezbaterii privind viitorul democratiei. si, se pare, Romania nu se putea sustrage acestei evolutii.
Depolitizarea mass-media romanesti, in particular a celor publice, pare astazi o utopie. Nu aceasta parea tendinta imediat dupa alegerile din 2004, dar fereastra de oportunitate din vara anului 2005 nu a fost speculata. In consecinta, situatia a cunoscut o degradare direct proportionala cu starea politicii generale.
Cea mai afectata a fost televiziunea publica. Prinsa in lupta fara menajamente pentru influenta si putere, TVR a fost o victima sigura. Daca inainte de 1990 situatia era explicabila, faptul ca si dupa caderea ceausismului televiziunea publica nu a reusit sa reziste asaltului politic este un simptom al suferintelor congenitale ale democratiei romanesti. Dupa 17 ani, TVR nu mai reprezinta un reper, iar concurenta de pe piata media nu este singura explicatie. Ultimul Politus realizat de ISOMAR arata ca TVR ocupa doar locul al patrulea ca sursa de informatii, cu 16%, dupa Pro TV (30%), Realitatea TV (20%) si Antena 1 (18%). Sigur, TVR e un canal generalist, dar la fel sunt si Pro TV si Antena 1, unde de multe ori calitatea stirilor e discutabila. Dar prejudecata privind
