- Editorial - nr. 127 / 3 Iulie, 2007 S-a vorbit mult si s-a scris enorm despre dubioasa retrocedare a castelului Bran unuia dintre membrii familiei de Habsburg, scandal in care-i implicat, in postura de personaj principal, Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii si Cultelor din Romania. Intr-un moment in care guvernantii nostri se dovedesc extrem de zelosi sa puna totul, cat ai clipi, in mana strainului, prin fel si fel de privatizari dubioase, multi se intreaba: pana unde mergem inapoi, noi, romanii, cu "retrocedarile proprietatii"? Pana la regimurile lui Cuza si Carol I? Deocamdata, patimasa si suspecta nu este stradania pentru aspectul formal privind respectarea legii, ci pledoaria ministrului pentru aceasta retrocedare curioasa care ridica prea multe semne de intrebare. Cum tot atat de ciudate sunt si aspectele ce tin de legalitatea retrocedarii si de cea a actelor pe baza carora ea s-a facut. O dovedeste, cu prisosinta, decizia Comisiei parlamentare. Sunt, cumva, membrii ei, unii juristi de renume, profesionisti in materie de drept, rau-intentionati? Pentru ca ei, ca si membrii Autoritatii Nationale de Restituire, considera ca retrocedarea castelului Bran este nula, din toate punctele de vedere. Dovedesc aceasta sustinere si cele peste 2.000 de documente aflate in dosarul cauzei. Fiind vorba despre un simbol national _ facut donatie de catre municipalitatea orasului Brasov reginei Maria -, in acest caz hotararea nu poate sa revina celui care are in administratie castelul Bran. Fiind vorba despre un muzeu, el nu trebuia trecut _ sub nicio forma! - din domeniul public in cel privat! Ministrul Iorgulescu, inventand "argumente" si "pretexte", prinzandu-se precum inecatul de un pai, sustine ca nu exista un document prin care sa fie dovedita nationalizarea lui. Oare? Documentul exista! Asa afirma specialistii. Dovada ca reprezentantul PNL din comisie, deci membru al a