Mai intai a fost asta: Louis Vuitton intra in patria lui Luis Vittan (insistati pe ultimul paragraf). Apoi, a fost cuvantul...Oanei Roman, cea degraba incondeiata in nota mea, rostit in subsolul destinat comentariilor pe textul meu:

domnule morar imi pare rau pt spiritualitatea si cunoasterea dvoastra dar doresc sa va precizez ca am fost intr un magazin vuitton si am purtat o geanta vuitton mult inainte ca dvoastra si cei care au spus si cred in astfel de aberatii au facut-o. am sutudiat la paris din anul 1994 si am ajuns la paris la magazinul vuitton prima oara in 1991.

Astfel de comentarii ieftine si tendentioase demonstreaza frustrarea de care oamenii din romania, ajunsi la un nivel ridicat de parvenire, dau dovada.

cu stima, oana roman

Doamnei Oana Roman, fiica, iubita si femeie de lume buna.

Stimata doamna,

Imi pare bine pentru ‘’sitma” pe care mi-o purtati in finalul raspunsului dumneavoastra ( as fi putut prescurta, in graba manipularii tastelor, ”dv.”, ”dvs”, ”d-voastra” sau chiar ”dvoastra”, insa Codul Bunelor Maniere, chiar si protocolul de la Palatul Victoria, prevede ca adresarea sa se faca prin formula completa: dumneavoastra)

Doresc sa va precizez ca si eu am micile mele orgolii haute-couture. Era in vara temperat continentala a anului 1988 cand am intrat prima oara in magazinul ”Materna Copiilor” de pe bulevardul Traian din Baia Mare.

Atunci, parintii mei mi-au achizitionat prima uniforma scolara, de care, iata, chiar peste un arc de ani sunt foarte mandru: in timp ce toti colegii mei din clasa I A a Scolii Generale Nr. 12 purtau uniforme de culoare bleu marine, eu am imbracat un model rar, obtinut pe sub tejghea, de culoare neagra. Un negru carbune, elegant, sobru si egoist.

Pastrez si azi pe hardul uneia dintre partitiile cerebrale poza: uniforma m