Saptamina aceasta, la nivel national, ar fi trebuit sa inceapa programul de evaluare a starii de sanatate a populatiei, "Analize pentru toti". Programul este o premiera pentru Romania si prevede ca toti cetatenii, asigurati sau nu, sa mearga la medic pentru a-si face un set minim de analize. Ideea unui asemenea program este extraordinara. Teoretic. Si nici nu are cum sa nu fie asa, din moment ce la finalizarea lui ar insemna ca fiecare dintre noi sa stim exact ce probleme de sanatate avem si la ce risc de imbolnavire sintem expusi. Adica, odata incheiat programul, nu vom mai avea motive sa auzim comentarii de genul: "I s-a facut rau dintr-odata" sau "A murit pe picioare, fara sa fi suferit vreodata de ceva".
In practica insa, inca din start s-a pornit in stilul tipic romanesc: cu o intirziere de mai bine de jumatate de an, si fara infrastructura asigurata. Mai precis, desi demararea s-a anuntat cu surle si trimbite, mai intii de la 1 ianuarie 2007, si apoi de la 1 iulie, nici pina in prezent in cabinete nu au sosit computerele si formularele, laboratoarele nu au finalizat pregatirile, cetatenii nu au primit inca taloanele prin posta. Bulibaseala e cuvintul de ordine si, sigur, dupa cum decurg lucrurile, in scurt timp, Romania se va confrunta cu o veritabila criza in Sanatate. S-a demonstrat astfel, o data in plus, ca orice idee, oricit de geniala ar fi, nu are cum sa fie implementata intr-un sistem bolnav cronic. Si numai cine nu a trecut de multa vreme printr-un spital sau dispensar, nu stie ce inseamna lucrul acesta. De aceea mi-e teama ca se va alege praful de aceasta initiativa, desi o consider imperios necesara, importanta si corecta. Pentru ca imi este clar, sistemul romanesc de sanatate nu este pregatit nici pe departe sa faca fata unei asemenea provocari. Mai ales ca nu e un secret nici cite ore trebuie sa se stea la coada la un cabinet medical, ni
