O ciorba. Sau o bucatica de carne. Sau o haina mai buna. Sau macar pantofi. De atât are nevoie un detinut care taie stuf în Delta Dunarii. Militianului de lânga el îi trebuie mai multe. Are nevoie de mai multi bani la salariu. De zile libere. De bocanci mai buni. De o tura mai scurta. Sefului militianului îi trebuie mai multe. Are nevoie de televizor acasa. Are nevoie de o masina mai buna. De ratie mai mare la benzina. Secretarului de partid îi trebuie si lui ceva. Un judet mai usor de condus. O cota mai mica de grâu de raportat. Sau de stuf taiat. Noi de ce avem acum nevoie? Daca avem ce mânca, avem nevoie de îmbracaminte. Daca avem haine, avem nevoie de bani mai multi. Daca avem salariu bun, avem nevoie de concediu mai lung. Sa-si putem cheltui. Nu putem fi niciodata multumiti.

Poate si din acest motiv e bine sa coborâm din când în când în istorie si sa ne amintim de ce aveau nevoie bunicii nostrii. O haina. Un mar facea cât o zi petrecuta azi de-un tânar în mall. Sa ai o zi de odihna. Sa te fi uitat macar o jumatate de ora gardianul în burta slepului. Sa fi avut macar o zi în care sa nu cazi în apa înghetata a Dunarii. Sa ai macar o aspirina. Sa fii sanatos. Sa-si puna cineva semnatura pe gratierea care poarta numele tau. Sa primesti o scrisoare de la familie. Sa nu te fi uitat copilul de acasa. Sa gasesti o bucatica de carne lânga maldarul de varza acra.

Noi suntem generatia bananelor puse pe dulap la copt. Am prins si noi statul la coada si stim macar cine a fost Nicolae Ceausescu. Cei mai mici ca noi, probabil ca nu stiu nimic de ratiile de pâine. Parintii lor nu le povestesc de ele, ca sa nu-si mai aminteasca nici ei de vremurile trecute. Pacat. Pentru ca dorindu-ne tot timpul ceva mai mult decât avem, uitam fericirea care ne-a însufletit când am primit prima ciocolata.

O ciorba. Sau o bucatica de carne. Sau o haina mai buna. Sau macar pa