Cu niste ani in urma, intr-o zi mohorata de februarie am primit in dar un ghemotoc mic, alb, ca un nouras de puf. Parea o jucarie, dar pus pe podea, dupa cateva secunde de nedumerire, s-a pus in miscare. O pata alba in cenusiul zilei, pe loc i-am pus numele de Cloude. Catelusul pe care mi l-am dorit dintotdeauna, era in sfarsit prezent, in …puf si oase! Fiind la casa mea de acum, credeam ca nimic nu-i mai simplu decat sa vreau sa-l tin si atat! Dupa "lupte seculare care au durat" mai mult de… cateva luni, am demonstrat ca ma pot ocupa de o vietate atat de pretentioasa cum poate fi cel mai bun prieten al omului. Nu va puteti imagina la ce m-am inhamat! Un catel cere atentie totala. Vrea afara, vrea la geam, vrea salamul de pe masa, vrea sa te ocupi de el, vrea sa te oboseasca, iar cand nu mai poti de somn are chef de joaca. Du-l la veterinar, fa-i analizele. Da-i antiviermisori, vaccineaza-l. Invata-l! Si mai ales spala dupa el covoarele unde si-a marcat spatiul de dominatie! Locuind intr-un sat pe verticala, adica la bloc, pe langa spaima vecinilor-ceea ce n-am sa inteleg niciodata, cum poate sa te sperie un puf de blana alba, care nici macar nu latra, am avut de furca pana la pretentia lor de a-l trece la cheltuielile comune, vezi Doamne, e o persoana in plus! Acum vad tot mai multi "consateni" iesind seara cu patrupezii lor la plimbare. De la pechinezi la soiuri mari, legati in lesa sau lasati liberi printre blocuri alearga fericiti dupa prizonieratul din cursul zilei. Catelul meu era un Mioritic, frumos, alb, inteligent ce s-ar fi facut cu timpul imens… Dar intr-o seara de inceput de iulie, un Mercedes negru l-a atras prea tare pe Cloude. In zadar am strigat dupa el! S-a oprit sub rotile masinii, pentru totdeauna!
Erika MARGINEAN
Cu niste ani in urma, intr-o zi mohorata de februarie am primit in dar un ghemotoc mic, alb, ca un nouras de puf. Parea o
