Pare insesizabila inaintarea partidelor spre alegerile locale de anul viitor. Totusi, daca nu ar iesi la iveala trocurile politicianiste, ar trece poate neobservata dinamica deciziilor cu caracter electoral. Este adevarat, miza europarlamentarelor impune consumarea unor proiecte populiste care aveau initial alte termene de aplicare. Nici un partid nu-si permite insa sa piarda sansa momentului, chiar daca situatia impune refacerea strategiilor cu bataie lunga. Am in vedere inclusiv strategia PNL, care nu a avut incotro si a fortat majorarea pensiilor cu mai bine de sapte procente peste nivelul prevazut in programul de guvernare valabil pana in 2008. Unii sunt de parere ca liberalii au gresit. Ca au pus interesul politic inaintea celui economic, neglijand sursele de finantare. Altii considera ca au procedat corect, chiar daca efectele in plan electoral s-ar putea pierde pana la localele din vara viitoare. Criticile potrivit carora premierul ar fi cedat la amenintarea cu introducerea unei motiuni de cenzura marca PSD nu au deranjat prea mult. Mai degraba l-au ambitionat pe Tariceanu daca si-a "permis" sa sustina public ca initiativa de majorare a pensiilor apartine PNL, nicidecum PSD, cum se lauda Mircea Geoana recent. Un lucru este cert, acela ca aceasta controversa pe tema pensiilor a avut darul sa redeschida discutiile referitoare la existenta unui troc politic intre cele doua partide, aprig condamnat de PD cu scopul de a sanctiona abaterea penelistilor de la doctrina liberala si, implicit, de la programul defunctei Aliantei D.A. Scopul final: discreditarea politica si pierderea procentelor in sondajele de opinie. Curios este ca Emil Boc si ceilalti lideri democrati nu s-au opus adoptarii legii pensiilor, desi proiectul era al PNL. A preferat sa amendeze intelegerile subterane din dorinta de a deschide ochii electoratului atunci cand va fi chemat din nou la vot.