Titlul editorialului nu este al vreunui nou film românesc, dar ar putea fi. Pe 23 iunie 1991, Universitatea Craiova a spart monopolul echipelor departamentale din Capitală, câştigând campionatul acelei ediţii, 1990 - 1991, cu o echipă alcătuită aproape în totalitate din olteni. Doar Mănăilă, Prunea şi Agalliu nu erau născuţi pe meleagurile noastre, iar albanezul, adus în retur, a bifat doar cinci meciuri în campionat (a marcat însă trei goluri). Peste trei zile, oltenii lui Sorin Cîrţu, Fane Cioacă şi Nicolae Negrilă, câştigau şi Cupa României, aducând în vitrina clubului din Bănie cel de-al doilea event al Ştiinţei. Din păcate, acesta a rămas ultimul. Cîrţu a trăit astfel şi ca antrenor bucuria cuceririi simultane a celor două trofee. Tot în sezonul ’90 - ’91, Universitatea a cucerit şi titlurile naţionale la tineret şi juniori, tradiţia şcolii craiovene fiind astfel răsplătită, în acel an 1991, cu patru medalii de aur! Preşedintele clubului era Marcel Popescu, actualul impresar FIFA. Campioana provinciei, cum este supranumită Universitatea, a mai avut de atunci doar o performanţă, Cupa României, în 1993, plus câteva participări în Cupele Europene. Ţinând cont însă de palmaresul Ştiinţei, pretind că nici o altă echipă din provincie, de după război, nu se poate compara cu formaţia noastră. Pe când Ştiinţa făcea instrucţie în Europa cu titratele echipe Fiorentina, Bordeaux, 1.FC Kaiserslautern, CFR Cluj, de exemplu, se lupta cu ... Chimia Tăşnad, Minerul Ştei, Oaşul Negreşti şi alte „titrate“ formaţii din seria a IX-a a Diviziei C.
Este însă adevărat că, în ultimii ani, la Timişoara şi Cluj s-au investit bani în fotbal, dar cele două echipe, Poli şi CFR, n-au reuşit să spargă deocamdată monopolul formaţiilor din Capitală. Asaltul provinciei reîncepe însă în acest sezon, 2007 - 2008, unul în care Capitala va avea de luptat cu ambiţia oltenilor, a ardelenilor şi a
