Pentru o lunga perioada de timp la inceputul anilor '90, capitalul romanesc abia isi crea platforma de crestere si dezvoltare, fie din "mormanele de fier vechi" privatizate (fraza nu-mi apartine, era a unui fost prim-ministru pe nume Petre Roman), fie prin intermediul unor initiative complet noi, aparute din efervescenta unui spirit antreprenorial renascut dupa comunism. Cei din ultima categorie au demonstrat, fara indoiala succesele cele mai spectaculoase si mai durabile : European Drinks, Mobexpert, RDS, GeCAD, etc. Acum, dupa 17 ani, a venit momentul unei noi abordari : capitalul romanesc trebuie sa existe si sa prospere si dincolo de granitele unei piete cu 22 de milioane de consumatori, in tarile vecine, dar si in sud-estul Europei.
Noua gandire provine fara indoiala dupa aderarea la Uniunea Europeana. Atunci cand participi la o piata comuna ce se apropie de jumatate de miliard de consumatori, a te axa doar pe circa 4% din piata nu pare a fi foarte profitabil. Mai ales atunci cand ai nevoie de o dimensiune cel putin medie pentru a face fata luptelor concurentiale acerbe la nivelul diverselor segmente de piata in Uniunea Europeana. De aceea, o extindere a firmelor romanesti inspre Republica Moldova, Bulgaria, Serbia sau Ungaria poate fi o extindere cat se poate de logica. Unele au inceput deja, cu mult succes.
Doar in ultima vreme, au fost incercari importante de extindere, fie prin infiintarea de filiale, fie prin participarea la privatizari. Cupromul a avut o tentativa, din pacate esuata, de a achizitiona un combinat metalurgic de la Bor (Serbia) pe care era pregatit sa plateasca 400 de milioane de dolari. Rompetrolul a achizitionat firma Dyneff din Franta, utilizand acum chiar brandul companiei pentru statii de benzina din Franta. Companii textile precum Jolidon sau Braiconf au un mare succes la export de foarte multi ani. Totusi, este foarte
