Băsescu trăieşte o dramă. Se vrea un şef de stat care face lucruri in premieră, un om al inceputurilor de drum. Numai că s-a transferat la Cotroceni prea tărziu. Acum e o epocă in care trebuie mai degrabă continuate proiecte la care s-a muncit ani la rănd. Dar cum să continui cănd tu ii urăşti pe toţi? Cănd te-ai luat la harţă cu toată lumea? Tot ce-i mai rămăne intelectualităţii de serviciu e să inventeze premiere pentru bunul mers al digestiei prezidenţiale.
Atunci cănd vine vorba despre inteligenţă, nu-mi place cănd unii ne iau de proşti. Cam ăsta a fost sentimentul meu, ca cititor al declaraţiilor făcute săptămăna trecută de Gabriel Liiceanu.
Spunea domnia sa: "E primul gest firesc pe care il face un preşedinte ca omagiere a inteligenţei unei ţări". Şi se referea la faptul că Traian Băsescu i-a adus cu avionul statului la Neptun pe căţiva "intelectuali civici", ca să discute viitorul constituţional al ţării.
S-a vorbit mult despre costurile operaţiunii respective şi despre legalitatea demersului contabil cu pricina. Eu nu vreau să insist. Cred că problema principală e in altă parte. Avem de-a face cu o dublă problemă de atitudine.
In primul rănd, devine evident că lui Traian Băsescu ii place să aibă la dispoziţie o "curte" de intelectuali, aşa cum principii de odinioară cultivau prin preajmă barzi, inghiţitori de flăcări şi pitici hătri. Cănd simte nevoia să se vadă cu ei, trimite avionul, şi "intelectualii" vin. La plajă, la schi sau la masa de prănz, ca desert. Poate că la mijloc e un complex de imagine. Băsescu vorbeşte bine cu omul de rănd, dar se ştie golaş cănd vine vorba despre cultură şi incearcă să acopere acest gol. Sau poate e o strategie. Preşedintele vrea să ofere legitimitate unor proiecte proprii, iar ambalajul intelectual dă căt se poate de bine. Istoria o să ne spună ce şi cum.
In al d
