Intenţia autorităţilor de a introduce asigurările obligatorii pentru agricultori - inclusiv pentru caz de secetă şi inundaţii - pare a fi sortită din start eşecului, atât agricultorii, cât şi societăţile de asigurări fiind împotriva acestui proiect. Ambele părţi şi-au făcut calculele şi au concluzionat că au numai de pierdut. Paradoxal, primii care vor ieşi în pierdere sunt chiar agricultorii asiguraţi, care după ce că vor scoate din buzunar banii pentru prima de asigurare (câteva sute de mii de lei pentru un hectar) au şanse minime să încaseze ceva bănuţi în caz de secetă sau inundaţii. Aceasta deoarece asiguratorii includ în contracte clauze precise cu privire la modul în care trebuie lucrat pământul, de la însămânţare până la recoltare, iar în situaţia în care ţăranul se abate de la normele din contract, adio bani de la societate de asigurare.

Chiar şi în condiţiile în care statul ar suporta prima de asigurare, aşa cum a promis ministrul Remeş, clauzele contractuale tot ar exista, ceea ce ar fi un mare neajuns, cel puţin pentru ţăranii cu suprafeţe de câteva hectare, care continuă să lucreze pământul ca acum jumătate de secol. „La un simplu calcul, evident că nu o să piardă statul sau firmele de asigurări, categoria perdantă în această ecuaţie este cea reprezentată de ţăran. Pentru că o asigurare agricolă este avantajoasă în cazul celor care deţin sute de hectare, nu în cazul celui de la sat, care nu are decât câteva hectare”, spune Gheorghe Grad, directorul Societăţii Române de Brokeraj în Asigurări.

Asiguratorii nu pot face faţă financiar

În ceea ce priveşte prima de asigurare, aceasta se calculează în funcţie de valoarea asigurată. Astfel, dacă un proprietar de terenuri agricole vrea să asigure 10 hectare de teren pentru 1.000 lei hectarul, va achita lunar o prima de asigurare de 2,5% din suma asigurată, ceea ce însemnă 25 lei/hectar, adică