In urma unor avertismente mai articulate in ultimul timp asupra pericolelor pe care le reprezinta degradarea grava a deficitului extern, mai multi oficiali, in frunte cu guvernatorul Bancii Nationale, dar si cativa analisti economici si financiari de notorietate au considerat probabil necesar sa intervina spre a linisti spiritele in legatura cu riscurile declansarii unei devalorizari severe a leului. Ceea ce a iesit a fost un fel de uniune in cuget si simtiri privind faptul ca, daca o corectie de curs nu este exclusa, nu ne paste totusi catusi de putin riscul unei corectii catastrofale!
Ca o corectie, inevitabila, va interveni, asta este sigur! Mai ales dupa o indelungata apreciere fara noima a leului. si cu atat mai mult cu cat stie bine si Grivei ca o asemenea apreciere in raport cu monedele-ghid pe plan international nu se datoreaza cumva faptului ca leul ar fi devenit mai breaz decat acestea, ci unor imprejurari pasagere care se pot volatiliza tot asa cum au venit, facand rapid-rapid victime si din eroii cei mai falnici. Nu poate dura un fenomen strict artificial - asa cum este actuala apreciere a leului -, un fenomen pur financiar, de sens contrar celui reclamat de starea economiei reale! Dar nu asta este problema! Cu totul alta este adevarata problema!
In loc ca – avand in vedere pagubele grave pe care le produce economiei reale romanesti, precum si amenintarile pe care le reprezinta la adresa intereselor pe termen lung ale tarii – aprecierea artificiala a leului sa aiba parte de impotrivirea cercurilor politice si economice, aceasta s-a bucurat si se bucura de o aiuritoare sustinere. si, trebuie sa subliniem, din interese sectoriale precise, extrem de daunatoare ansamblului.
Prin mediile guvernamentale, intru justificarea acestei sustineri se pretinde ca aprecierea leului ar fi expresia prestigiului de care a ajuns sa se bucure moneda nationala.
