Unde e UDMR-ul de alta data? Cel din perioada anilor ‘90, cu discursuri elegante, corecte, echilibrate si bine articulate? Cu lideri pe care principiile democratice nu plesneau pe la incheieturi si nu pareau extrase din brosura de partid, lideri apreciati pentru romana corecta gramatical, comportamentul si viziunea europeana? Constanti in idei si principii, parolisti, parlamentarii UDMR
faceau nota aparte in miticismul inconjurator. In buna parte forma exterioara s-a pastrat, de la distanta si mai ales prin comparatie, grupul UDMR este aceeasi prezenta agreabila. Fondul este insa esentialmente diferit, metamorfoza pare totala si Uniunea seamana tot mai mult cu Gregor Samsa al lui Kafka.
Compromisurile ultimilor ani, ghearele infipte in halca puterii, indiferent de culoare si miros, averile dubioase, afacerile transpartinice si greselile strategice au produs o falie intre conducere si electoratul maghiar, UDMR confruntandu-se pentru prima oara cu riscul serios de a nu mai intra in Parlament.
Nefericita implicare in referendumul pentru suspendarea presedintelui si sustinerea acordata ulterior Cabinetului Tariceanu nu au fost decat incununarea unor ani de politica la doua capete si a abdicarii de la principii.
Desi liderii Uniunii au reusit sa evite decontul politic pentru fundatura in care au tarat Uniunea - pana la urma Marko Bela a ramas presedinte -, sondajele arata ca UDMR, in special in situatia unui vot uninominal, va avea mari probleme la viitoarele alegeri.
In plus, pentru prima oara exista riscul spargerii monopolului detinut pana acum de UDMR, alegatorii maghiari avand acum diferite alternative. Faptul ca Laszlo T?kes, adversarul traditional al lui Marko Bela, si-a depus candidatura pentru Parlamentul European si ca UDMR defileaza la concurenta sub flamura deloc stralucitoare a lui Zsolt Nagy, va duc
