Daca gasesc discutia despre Constitutie o sursa de diversiune electorala (dat fiind ca sunt necesare doua treimi din voturile parlamentarilor - asta face 322, sau ma insel?), situatia nu sta la fel cu adoptarea votului uninominal. Aici nu se mai pune problema ca nici nu merita sa incepi sa discuti pana dupa alegeri. Dimpotriva, viitoarele alegeri vor fi influentate net de forma de vot uninominal care e adoptata azi, daca e adoptata vreuna. La ora asta Parlamentul se zbate sa aprobe proiectul agreat de partidele mari, un sistem mixt "ca in Italia", cum a declarat premierul nostru. A uitat sa spuna ca intre timp in Italia s-a renuntat la acest sistem, care nu a reusit sa atinga obiectivul major propus, reforma clasei politice. Ca atare, stau si ma intreb ce varianta e mai de temut: sa nu iasa nimic din comisia cu pricina, ca de obicei, sau sa iasa un sistem agreat de partitocratia actuala si modelat cu grija dupa un esec deja demonstrat. Incepe sa se vada o tendinta clara de premeditare a ingroparii unor institutii din faza lor de design, cum e ANI.

Poate ca nu e, asadar, de prisos, ca sa ne evitam o deziluzie prea mare, sa discutam ce s-a intamplat in cazul italian. Italia se compara perfect cu Romania. O tara a carei politica se baza complet pe clientelism a fost deodata in situatia de a nu mai putea satisface clientelele in acelasi ritm, dat fiind ca din 1998 pregatirea trecerii la euro ii punea restrictii serioase. Scandalurile legate de coruptia politica si Mafia rapisera si ele, la randul lor, putina legitimitate ce mai ramasese unui sistem de partide, care guvernase zeci de ani cu coalitii din mereu aceiasi parteneri, pe baza votului proportional pe liste. Presiunea de a reforma sistemul electoral ca modalitate de a curata clasa politica a venit de jos in sus, de la regiunile dezvoltate care isi foloseau dreptul la referendum: s-au tinut mai multe refe