De trei decenii, scenografiile semnate de arh. Catalin Ionescu-Arbore atrag prin modernitate, rezolvari indraznete, originale si in pas cu orientarile artistice din lume. Devenind director al Operei Nationale Bucuresti, acesta a dorit inlaturarea spiritului destul de prafuit si rutinier ce domnea de multa vreme acolo, propunind (si) o innoire repertoriala remarcabila.
A adus pe afis, pentru prima oara, titluri celebre precum operele Simon Boccanegra de Verdi sau Manon Lescaut de Puccini si baletul Corsarul de Adam. Acesta din urma e atractiv si prin atmosfera orientala adusa de scenografia Adrianei Urmuzescu, dar si prin faptul ca regizorul si coregraful Vasili Medvedev a dovedit ca, intr-un timp scurt, se poate omogeniza ansamblul. Solistii Corina Dumitrescu, Ovidiu Matei Iancu, Gigel Ungureanu, Vlad Toader, Gabriela Popovici au dansat cu reala placere si implicare, sustinuti de orchestra dirijata de Ciprian Teodorascu.
in ciclul de opere in concert s-a detasat, ca noutate absoluta, Cenusareasa de Rossini, iar montarea unor lucrari „de traditie“ in viziuni extrem de controversate – Nunta lui Figaro, Trubadurul si Lucia di Lammermoor (preluata de la Opera timisoreana, Catalin I. Arbore realizind o versiune scenica si chiar ideatica surprinzatoare, poate deconcertanta, dar interesanta, frumoasa si eleganta, beneficiind de glasuri de calitate si interpreti pe masura – Mihaela Stanciu, Robert Nagy, Ionut Pascu, Pompeiu Harasteanu, Sidonia Nica, Teodor Ilincai –, cu Adrian Morar la pupitru) – a nascut discutii aprinse, ceea ce nu s-a mai intimplat de multi ani. Si cel mai rau lucru este sa nu se vorbeasca despre „ceva“ sau „cineva“…
Pe de alta parte, a „reinviat“ Studioul experimental, ca entitate de sine statatoare a ONB, propunind coproductia cu Opereta Pyram si Tisbe si doua partituri romanesti: Logodna de Nicolae Brindus si L
