Directorul CIA, Michael Hayden, a anunţat de curînd că va declasifica un număr important de documente ale Agenţiei din perioada războiului rece. Deja cam ştim despre ce e vorba. Documentele sînt probe certe ale implicării CIA sau, mai mult, a unor înalţi demnitari americani, în tentative de asasinat, urmăriri de persoane, lovituri de stat, interceptări ilegale de corespondenţă sau ascultări de telefoane, arestări abuzive sau chiar, într-un caz, aruncarea în celulă pentru vreo doi ani a unui emigrant rus nevinovat, care avusese ghinionul să semene cu un agent sovietic căutat de americani prin toată lumea. Henry Kissinger a spus deja: "Toate aceste documente nu sînt decît vîrful icebergului. Dacă ele ies la iveală, va curge sînge".

Sînt ultimul care ar protesta împotriva declasificării unor documente care fie nu trebuiau clasificate, fie acoperă o epocă trecută şi sînt, deci, parte a istoriei. Istoria şi informaţia publică nu trebuie niciodată ascunse privirilor noastre, iar cei care se îndeletnicesc cu aceste domenii fac, prin cercetările lor, un serviciu public. De aceea, accesul la asemenea informaţii nu trebuie să fie restricţionat în nici un fel. Anticipez, însă, că o mare problemă de ordin etic, dar şi politic o să apară: teza că, în războiul rece, Vestul a fost la fel de rău ca Estul. Se va pune semnul echivalenţei morale între CIA şi KGB, între SUA şi URSS şi, în cele din urmă, între capitalismul democratic şi comunismul totalitar.

Există deja susţinători ai acestei idei. Ei ne îndeamnă s-o lăsăm mai moale cu condamnarea comunismului, că nici capitalismul nu e mai breaz. Gulagul e scuzat prin încălcări ale drepturilor omului comise în partea occidentală a Cortinei de Fier. Stalin are deja un echivalent în McCarthy. Aceşti oameni se împart, cred, în două categorii, în funcţie de motivaţia lor. Unii vor să slaveze reputaţia comunismului distrugîn