Sper sa fii de acord, Miruna Micu-Berescu, ca e in plina efervescenta institutia festivalurilor de film locale si totodata internationale. Le cunosti inca de la precursorul DaKINO si, mai decis, de cind esti directoare a Festivalului International al Filmului Independent (IIFF) Anonimul, cu editiile desfasurate in Satul Filmului, construit de Sorin Marin la Sfintu Gheorghe-Delta. E o „competitie a competitiilor“ sau e oarecare aglomeratie?
Primul lucru de spus, pe care-l spun multi, e ca-i extraordinar s-avem competitii si competitori. Eu as adauga insa c-ar fi extraordinar s-avem festivaluri care s-arate fiecare intr-un fel anume, bine definit, in asa fel incit ele „sa faca bine“ institutiei de care vorbesti. Pentru ca modul cum „iese“ si masura in care fiecare festival local e si international si profesionist le afecteaza pe toate celelalte. Piata e circumscrisa cam acelorasi arii, locurile in care ne desfasuram initiativele, pentru contactarea participantilor, cu aducere de filme si tot restul, coincid uneori si multe depind de seriozitatea noastra, dar si de a celorlalti.
- Ce scapa
celor in drept si in functie
Preferi sa fii sibilinica?
Nu. Pot sa concretizez, desi nu vreau s-o fac pe arbitrul, in aceasta „competitie a competitiilor“, cu unii mai vechi sau cu nou-veniti. Anonimul insusi nu-i decit la a 4-a editie, care se va produce intre 13 si 19 august. Este important sa fim cu totii seriosi, fiindca impresia si diferenta „in afara“ nu le fac pe rind si pe cont propriu festivalurile X, Y, Z – care se intimpla sa fie unul peste altul, taman in aprilie-mai 2007 la Bucuresti –, ci intr-o conexiune care nu trebuie sa scape celor in drept si in functie. Public spectator inteleg c-a fost, mai mult sau mai putin, cam peste tot, ceea ce-i foarte bine, dar nu despre asta discutam. Publicul nu-i o moneda de schimb ocazionala. Conteaz
