Mihai Dinu GHEORGHIU
Intelectualii in cimpul puterii. Morfologii
si traiectorii sociale.
Editura Polirom, Colectia „Plural M“, Iasi 2007, 384 p.
Membru marcant, in anii ’80, al grupului iesean din jurul revistei Dialog, Mihai Dinu Gheorghiu a trecut de la critica literara si socio-literara la sociologia elitelor cultural-politice postbelice din Europa de Est, de la critica lui G. Ibraileanu la critica sociologica a scolii lui Pierre Bourdieu, via H.H. Stahl. Volumele publicate inainte de 1989: Ibraileanu. Romanul criticului (1981), Reflexe conditionate (1983), Scena literaturii. Elemente pentru o sociologie a culturii romanesti (1987) aratau un spirit „alternativ“ fin si avizat, apt sa concilieze, in afara oricarui dogmatism, logica literarului cu cea a socialului, foiletonul cu studiul sociologic „de cimp“.
Gheorghiu a fost si primul traducator al lui Pierre Bourdieu in Romania (Economia bunurilor simbolice, 1988), dedicindu-se si antologarii unor traduceri din aceeasi zona: Cercetari contemporane de sociologia culturii (1988) si Sociologia perceptiei artistice (1991). Asemeni altor „literati de nevoie“ ai epocii Ceausescu, el se va deliteraturiza ulterior, potrivit vocatiei. Lasind in urma cercetarile din tara dedicate sociologiei literaturii si artei (singurul domeniu sociologic relativ protejat de ingerintele oficiale), emigrat la Paris in 1989, autorul s-a axat, dupa prabusirea regimurilor comuniste din Estul Europei, asupra „sociologiei intelectualilor de partid“. Universitar franco-roman de virf (profesor la Iasi si Bucuresti), Mihai Dinu Gheorghiu este, nu mai putin, un intelectual critic apropiat stingii occidentale, acut implicat in viata publica (intre altele, ca membru al Comisiei Wiesel pentru studierea Holocaustului) si in controversele ideologice ale ultimului deceniu si jumatate.
Avind drept o
