La sfîrşitul lunii iunie, Muzeul Naţional de Artă al României a redeschis într-o formulă nouă Galeria de Artă Europeană. Inaugurarea s-a aflat sub "graţiile" Ministerului Culturii şi Cultelor, bucurîndu-se de Înaltul Patronaj al Reprezentanţei Comisiei Europene în România. Dincolo de anunţurile de presă informative şi obiective se ascund atît de multe teme de reflecţie, încît demersul de a sintetiza în cîteva mii de caractere evenimentul îmi pare o tentativă ce nu se poate sfîrşi satisfăcător. Şi totuşi...

Patrimoniul expus conţine lucrări de pictură, sculptură şi de artă decorativă europeană din secolele XIV-XX, prezentate pe şcoli artistice şi subordonate principiului cronologic. Ca în majoritatea muzeelor de artă, această abordare permite un traseu imaginar în timp şi spaţiu, alături de inevitabilele comparaţii stilistice şi iconografice, mai ales pentru cunoscători. Arta italiană, germană, spaniolă, flamandă, olandeză şi franceză ilustrează Renaşterea, Manierismul, Barocul, Rococo-ul, Clasicismul şi mişcările artistice ale primei jumătăţi de secol XX. Nume importante ale artei dilată spaţiile galeriilor într-un joc alert şi surprinzător de culoare şi de griuri, cu teme cunoscute şi mai puţin cunoscute, cu soluţii de compoziţie şi gest uneori memorabile şi anacronice, alteori conforme cu uzanţele şi "recomandările" timpurilor: Tintoretto, Lucas Cranach cel Bătrîn, El Greco, Pieter Breughel cel Tînăr, Rubens, Rembrandt, Monet, Signac, Sisley fiind cîţiva dintre cei mai cunoscuţi artişti ce se "expun". Schiţez în continuare cîteva paliere de interpretare a Galeriei.

O primă şi imediată variantă este aceea de a decripta temele ilustrate în lucrări: Madona cu pruncul, Bunavestire sau alte scene nou-testamentare, scene extrase din Vechiul Testament, dar cu trimiteri aluzive către vestea cea nouă, alegorii, portrete de personalităţi sau oameni uitaţi d