N-a fost tocmai o luna, au fost zece ani. Era Blair s-a incheiat de curind, presa engleza a facut de mult bilantul guvernarii de stinga, marcata de precipitata interventie in Iraq, de vacantele exotice ale prim-ministrului, dar si de un remarcabil efort financiar de sustinere a educatiei, sanatatii si, mai ales, a culturii. Rasfatul in bani publici si-a atins punctul limita, insa sint banii o garantie pentru boom-ul creativitatii? Exemplul britanic e unul din care si artistii romani ar avea de invatat.
Se poate intimpla ca unui adolescent simpatic, inteligent, inalt si cu chip angelic sa nu-i placa deloc sportul. Sa se trezeaza intr-o buna zi (prima la o noua scoala) ca profesorul de educatie fizica il trateaza de „panseluta“. Si 30 de ani mai tirziu, cind el e deja o vedeta a dramaturgiei nationale, se poate intimpla ca pasiunea altora pentru sport sa se transforme intr-o adevarata amenintare personala. Pentru ca el e artist, iar acei iubitori de fotbal, atletism si rugby sint cei in numele carora o parte din banii destinati pina atunci culturii vor fi deturnati catre organizarea marelui festin numit Olimpiada.
In 2012, Marea Britanie va gazdui Jocurile Olimpice de Vara; procente semnificative din sumele necesare organizarii evenimentului vor fi furnizate de Loteria Nationala, principala sursa de finantare, pina acum, a proiectelor culturale. Departamentul pentru Cultura, Media si Sport si Arts Council au anuntat deja reduceri considerabile (peste 100 de milioane de lire sterline) in subventiile acordate artistilor, incepind din 2008, iar reactiile de protest, prevestind apocalipsa, au umplut deja paginile ziarelor. O reactie normala, dupa un deceniu de rasfat, cu miliarde de lire, de la an la an mai mult, pompate in cultura.
Jumatatea de deceniu care-i desparte pe britanici de Olimpiada si-o vor petrece, dupa cum pare mai mul
