Imi iubesc ţara. Tocmai de aceea o critic. Poate voi apuca şi eu să trăiesc intr-un stat civilizat, cu siguranţa zilei de azi şi de măine. Mi-e jenă acum că sunt romăn. Dar incă mai am răbdare să redevin măndru de naţionalitatea mea. Politica ne obsedează şi a devenit dăunătoare. Vorbim politică, măncăm politică şi o să ajungem curănd la o toxiinfecţie cu efecte grave. Ne vor ieşi bube din cauza politicienilor impotenţi şi incapabili. Pe acest fond, ţara noastră cade pradă arbitrariului, nesiguranţei...

Nesiguranţa şi arbitrariul par să fie cele mai evidente caracteristici ale Romăniei de azi. In ciuda faptului că suntem in NATO şi in Uniunea Europeană, o serie de fapte zilnice şi apucături ale celor ce conduc ţara ne demonstrează că e un risc asumat să fi azi simplu cetăţean romăn. De ce spun asta? In cele mai importante domenii din viaţa noastră de zi cu zi sunt exemple dureroase ale anormalităţii şi nebuniei pe care o trăim. Să le luăm pe rănd. Sănătatea. Asistenţa medicală este o catastrofă in provincie. Poţi muri cu zile, şi lucrul acesta se intămplă. Lipsesc lucruri elementare, de la tifon la o ambulanţă căt de căt civilizată. E o subfinanţare cronică, banii sunt furaţi la achiziţiile de medicamente şi echipamente medicale. Umblă o vorbă prin ţară, care spune că cel mai bun doctor in provincie este trenul de Bucureşti. Sunt doar căteva unităţi in Capitală in care speri la un tratament competent şi la o şansă de vindecare. In rest, Dumnezeu cu mila.

In domeniul rutier şi de infrastructură e un fel de ruletă rusească. Este un pericol uriaş să rulezi pe şoselele patriei. Cele mai multe au o singură bandă pe sens, nesemnalizată corespunzător, fără iluminat public. Sunt mai bine de şase ani de cănd ne chinuim să terminăm o amărătă de autostradă de 200 de kilometri spre mare şi nici in 2009 nu va fi gata. Pe scurt, o ruşine pentru