Apelul pentru o nouă constituţie, semnat de un grup de opt intelectuali, printre care şi Gabriel Liiceanu, H.R. Patapievici şi Andrei Pleşu, a stârnit din nou praful în ograda carpatină. Cine a urmărit ziarele săptămânii trecute a putut savura peisajul grobian al unei ciomăgeli cu accente de iarmaroc, purtate între editorialiştii îmbătrâniţi în fruntea cotidienelor naţionale. C.T. Popescu, Alina Mungiu Pippidi şi Pavel Lucescu, în colţul roşu agresiv al celor care îi trag şcolăreşte de urechi pe intelectualii plecaţi în excursie cu avionul, spre cabana prezidenţială. În colţul defensiv albastru, Traian Ungureanu şi Dan Tapalagă, protectori înfoiaţi ai grupului semnatarilor de apeluri. O mare vânzoleală...

Când eram mic, de la înălţimea cerdacului copilăriei mele priveam intrigat către adunătura de găini învolburate şi învârtoşate într-o luptă fratricidă pentru întâietate la cratiţa cu porumb. Deasupra furtunii de pene de jos, se rotea calm şi răbdător uliul cu pofte avicole, care cu o permanenţă de invidiat profita de haosul galinaceu pentru a înşfăca un pui mai dodoloţ. Şi tare mă mai enervau acele găini proaste, pentru care secunda imediată reprezenta unicul scop.

Fiind tânăr astăzi, mă enervez de la înălţimea avantajoasă a tinereţii mele, la fel de consistent, dar într-un domeniu mult mai tragic. Mă enervează buzele sever subţiate ale domnului C.T. Popescu, care atacă feroce şi iscusit orice entitate intrată în contact nemijlocit cu preşedintele Băsescu. Mă enervează la fel de mult ochelarii prin care Traian Ungureanu devorează cu luciditate şi astuţie pe fiecare agresor al principiilor prezidentului. Mă enervează această generalizată omitere a esenţialului în favoarea unei polemici de ogradă. Ce o cauzează nu ştiu, dar nu pot să nu remarc similitudinea dintre această specie de amnezie şi amnezia sinucigaşă a găinilor.

Cine lecturează apelul pentru