Alan Johnston / AP
Alan Johnston despre eliberare
"Ultimile 16 saptamani au fost cele mai grele din viata mea, ca si cum as fi fost ingropat de viu, eliminat din lumea reala. 16 saptamani in care am fost retinut de oameni imprevizibili care, ocazional, vorbeau despre uciderea mea. Devenise aproape imposibil sa-mi imaginez viata normala. Am visat de multe ori ca sunt liber, si de fiecare data m-am trezit in camera aceea".
"Cea mai mare frica era aceea ca voi fi uitat. Era o batalie pentru ca mintea mea sa nu o ia razna. Trebuie sa te gandesti ca la un moment dat, intr-o zi, intr-un fel, se va termina. Ca nu vei imbatrani acolo".
"De multe ori erau mitocani si neplacuti. Chiar m-au amenintat de mai multe ori. Intr-o zi m-au legat cu lanturi timp de 24 de ore. Ocazional erau chiar prietenosi. Unul din paznici ma lasa sa ies din camera si sa ma uit la televizorul lui".
"Marti seara, cand m-au coborat scarile si mi-au spus ca pot pleca in Marea Britanie, am incercat sa-mi reprim gandul ca totul se va sfarsi, acelasi lucru fiindu-mi spus si cu o alta ocazie, cand am fost mutat intr-o alta inchisoare".
Chiar si cand eram in masina mi-am spus: ”Nu fac decat sa ma mute din nou”. Brusc, masina s-a oprit si m-au tras afara, in bataia pustilor unor persoane inarmate.
"Dar apoi am recunoscut un fotograf si mi-am spus ca treaba arata bine. Si apoi langa coltul unei cladiri mi-am revazut un prieten cu care lucrasem timp de trei ani. Si s-a terminat. Si a fost cel mai extraordinar moment al vietii mele, asa cum se spune in jurnalism".
"Cred ca sunt ok. A fost un nivel de stres si presiune psihologica foarte mare, pentru o lunga perioada de timp, si evident este greu sa-ti mentii mintea limpede".
"Sentimentul de libertate este inimaginabil de placut - poate ca trebuie sa fi fost prizonier pe
