O persoană mândră ar putea fi fie cu adevărat încrezătoare în sine, fie fals arogantă, au constatat cercetătorii americani.
Rezultatele analizei mai multor studii au arătat că indivizii tind să „lege” mândria cu împlinirea şi încrederea, ceea ce în opinia experţilor este termenul pentru mândria autentică, fie o conectează că mulţumirea de sine şi aroganţa, ceea ce se numeşte mândria sfidătoare.
În timp ce mândria autentică a fost asociată cu trăsături pozitive ale personalităţii, faţă de cea sfidătoare, ambele tipuri de emoţii trebuie să fi oferit unele beneficii de supravieţuire pentru predecesorii noştri, susţin cercetătorii.
Jessica Tracy şi Richard Robins de la Universitatea Davis din California au analizat câteva studii mai vechi despre comportamentul uman şi mândrie.
n opinia cercetătorilor americani, mândria ar fi similară cu aşa-numitele emoţii fundamentale, cum ar fi teama, tristeţea şi furia, despre care se crede că sunt implicate ca mijloace de supravieţuire. De exemplu, un atac al fricii ar putea ţine o persoană departe de pericol.
„Credem că mândria este o emoţie evoluată, dar este puţin legată de supravieţuire”, spune Jessica Tracy. Cercetătorul mai spune că mândria ne permite să supravieţuim şi ne ajută să ne menţinem relaţiile sociale cu alţii, fiind o modalitate de a ne menţine locul în ierarhia socială. (L.S.)
O persoană mândră ar putea fi fie cu adevărat încrezătoare în sine, fie fals arogantă, au constatat cercetătorii americani.
Rezultatele analizei mai multor studii au arătat că indivizii tind să „lege” mândria cu împlinirea şi încrederea, ceea ce în opinia experţilor este termenul pentru mândria autentică, fie o conectează că mulţumirea de sine şi aroganţa, ceea ce se numeşte mândria sfidătoare.
În timp ce mândria autentică a fost asociată cu trăsături pozitive ale personalităţii
