S-a stins departe, la Catania, într-o margine a latinităţii, Teresa Ferro, una professoressa speciale, cum îi spuneau cu afecţiune studenţii săi şi, odată cu ea, s-a închis în mare parte un univers de erudiţie, cunoaştere, cultură şi căldură umană deosebită.
Teresa Ferro era de circa 13 ani profesoară de limba şi literatura română la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Udine, după o scurtă carieră didactică şi de cercetare petrecută la Universitatea din Catania.
De altminteri, în Sicilia natală şi-a făcut şi studiile universitare, tot la Catania, unde şi-a luat licenţa filologică şi lingvistică în "litere clasice" (1980) şi apoi doctoratul (1990). A urmat o specializare în filologie modernă la Universitatea din Bologna, apoi un stagiu de perfecţionare la Centrul de Lingvistică Romanică din Strasbourg şi apoi alte numeroase perioade de documentare, mai ales în România. Teresa Ferro făcea parte din numeroase societăţi academice de specialitate, era membru de onoare a Institutului de Lingvistică din Bucureşti şi membru fondator a Asociaţiei Italiene a Româniştilor (AIR). Îl pomenea adesea cu respect şi recunoştinţă pe maestrul ei întru studii româneşti, profesorul Giuseppe Piccillo.
S-a ocupat cu pasiune şi competenţă de istoria limbii române, în dubla relaţie a acesteia: cu lumea romanică (neolatină) şi cu lumea sud-dunăreană (balcanică). S-a interesat de vechile izvoare româneşti, de textele timpurii în limba română, aşa cum erau ele ilustrate în ambianţa misionarilor catolici, veniţi mai ales în Moldova. A publicat zeci de cărţi, studii şi articole, cu precădere în limbile italiană şi română, la edituri de prestigiu. Între cărţile sale mai recente, menţionăm aici Romania e Romania. Lingua e cultura romena di fronte all'Occidente (a cura di Teresa Ferro, Forum, Udine, 2003, 321 pagini), dedicată memoriei lui Eugen Coşeriu, a