Pe vremea comunismului se spunea, mai in gluma, mai in serios, ca lupta de clasa este de fapt lupta celor cu clase putine impotriva celor cu clase mai multe.

Era vorba evident despre activistii si politrucii cu educatia facuta pe puncte care ii supuneau sicanelor si persecutiei pe intelectualii autentici, mai ales daca avusesera „nesansa” de a fi studiat inainte de 1948 in Romania sau in strainatate.

Scriitori valorosi, distinsi medici, ingineri, profesori universitari, grupati in diferite „loturi” au avut parte de procese politice si de ani grei de temnita, pentru vina de a avea mai multe clase decat politrucii comunisti.

Aceasta diferenta de clasa facea, pe de o parte, ca ei sa nu prezinte incredere pentru ca nu puteau fi controlati, iar pe de alta parte, crea complexe de inferioritate in sufletele mici si negre ale exponentilor regimului de trista amintire.

Din pacate, ura fata de intelectualii de clasa nu a murit odata cu comunismul, dupa cum am putut constata in ultimele saptamani, de cand presedintele Basescu a avut ideea sa invite cateva dintre mintile stralucite si bine antrenate - in acceptia lui Constanin Noica - pentru o consultare la Neptun.

Dintr-odata, domnii Liiceanu, Tismaneanu, Plesu & co. au devenit tinta celor mai vehemente si adesea imunde atacuri, facand obiectul unor adevarate sedinte de infierare publica. Este drept, criticii lor sunt mai mult jurnalisti si analisti decat oameni de cultura, iar unii dintre ei au scris mai multe carti decat au citit.

Pentru ca personalitatilor mai sus-amintite nu le pot fi contestate totusi calitatile intelectuale si eruditia, s-au gasit alte teme de propaganda: 1. ca ar fi acceptat sa se iroseasca banul public pentru transportul lor cu avionul pana la resedinta prezidentiala de pe malul marii si 2. ca ar fi lingai ai presedintelui.

@N_