Arta plastică din Basarabia a început să fie, după 1990, un fenomen din ce în ce mai prezent în spaţiul cultural românesc. Schimburile oficiale, acţiunile comune la nivel de uniuni de creaţie sau de filiale regionale, expoziţiile individuale şi integrarea unor studenţi basarabeni în sistemul de învăţîmînt artistic românesc au dat într-un fel tonul şi au întreţinut dinamica acestui fenomen de comunicare, destul de sporadic semnalat de către observatorii vieţii noastre publice. însă dincolo de aceste proiecte, mai mult sau mai puţin instituţionalizate, al căror scop imediat era doar apropierea, cîteva prezenţe artistice solitare şi-au radicalizat prezenţa culturală în România pînă la integrarea propriu-zisă. în această situaţie sînt tinerii artişti Alla Rusu, Vasile Raţă, Ştefan Rusu etc., dar şi unii artişti ajunşi la maturitate, al căror exponent pe deplin exprimat este pictorul Tudor Zbârnea. Participările sale la expoziţiile colective româneşti dar, mai ales, expoziţiile personale - dintre care cea mai importantă a fost organizată la Galeriile Etaj 3/4 cu mai mulţi ani în urmă - îl situează pe Zbârnea, fără nici un fel de ambiguitate, în chiar interiorul mişcării noastre artistice. Acurateţea ieşirilor publice, rigoarea programului şi consecvenţa gîndirii sale estetice merită un interes special, fără nici un fel de complezenţă şi în afara oricărei priviri concesive. Şi asta pentru că în cazul lui Tudor Zbârnea pictura este mai mult decît o expresie artistică sau o încercare gratuită de comentariu pe marginea lumii vizibile. Ea este, mai întîi, o formă de luare în posesie a realităţii însăşi, cu tot ceea ce acest act presupune ca implicare şi ca responsabilitate morală. Pictînd, artistul investighează datele inaparente ale unui univers încă amorf şi face efortul de a descoperi în intimitatea lor marile itinerarii de la neant la creaţie, de la dezordine la rigoare şi