Citesc, uimit de fiecare data, cu acea uimire pe care, la noi, o da contemplarea normalitatii, cum librarii francezi sunt consultati, in analizele sau anchetele din presa, in legatura cu cartile pe care le au in standuri sau cu motivele pentru care ei cred ca o carte s-a vandut bine. Librarul francez stie sa-si indrume cititorii prin puzderia de aparitii, citeste (multe dintre) cartile pe care le vinde si le cunoaste substanta altfel decat din sinopsisul editorial sau din grabitele prezentari din mass-media. Librarul francez simte literatura (pana una-alta cea mai vanduta categorie a cartilor pe care le are in rafturi) si, cred, devine un librar competent si pentru ca poseda o educatie in acest sens. Simtul sau seamana, in mare masura, cu flerul editorial, iar educatia sa trebuie sa o depaseasca pe aceea de simplu contabil eficient. Nu stiu daca lucrurile stau suta la suta asa, dar, de fiecare data cand dibuiesc prin presa franceza opinia unui librar, convingerea enuntata mai sus capata greutate.

Ultima carte a doamnei Brigitte Giraud (prima de nuvele, dupa cateva romane), carte cu un titlu imprumutat, parca, din zona literaturii de self-help sau a "psihologiei pentru toti" (L'amour est tres surestime, editura Stock), a avut un tiraj initial modest (modest in termeni de piata de carte franceza, evident), de 7.000 de exemplare. Dupa 10 saptamani de la aparitie, a fost retiparit in 53.000 de exemplare si figureaza pe lista celor mai insemnate vanzari ale momentului in Franta. La sfarsitul lunii iunie, a primit, la Strasbourg, Bursa Goncourt pentru Nuvela. Incercand sa explice acest boom editorial, intr-un articol subintitulat, Decriptarea unui succes, Mohammed Aissaoui, cronicar la Le Figaro litteraire, o chestioneaza pe Karine Henry, codirectoare a librariei pariziene "Comme un roman", iar aceasta ii raspunde: "Culegerea aceasta de nuvele dovedeste, mai pres