Nimic nu pare sa mai poata impiedica guvernarea prin troc. Institutii, legi, proiecte, functii, pana si nenorocita de seceta, totul este obiectul negocierilor politice si al intelegerilor oneroase. Din acest punct de vedere, rezultatul referendumului este nul, ba se poate spune ca situatia este chiar mai proasta decat inainte. Frenezia schimbului a luat in mod firesc amploare, santajul functioneaza la turatie maxima si constrangerile dictate de jene ideologice si electorale s-au aneantizat pentru moment. Trebuie sa recunosc ca realitatea bate si cele mai negre scenarii. Era intrucatva previzibil ca PNL, obsedat de ramanerea la guvernare, va ceda presiunilor PSD si se va trezi prizonierul unor compromisuri neonorabile, cu toate acestea surprind dimensiunea lor si incrancenarea in a le perfecta in timp record. Marirea pensiilor pe spezele impozitarii veniturilor clasei mijlocii, reintroducerea compensarii cu 90% a medicamentelor, masura pesedista din campania din 2004 care a falimentatCasa Asigurarilor de Sanatate, trecerea acesteia sub dictatul ministerului, prelungirea cu inca doi ani a contractelor chiriasilor din casele nationalizate sunt masuri falimentare pentru orice guvern care are un orizont de asteptare mai larg decat toamna sau, in cel mai bun caz, anul 2008. Sunt semne ale disperarii si iresponsabilitatii. Dar pentru actualul cabinet conteaza mai putin faptul ca "economia ar putea fi aruncata in aer", dupa cum declara insusi premierul cu doua zile inainte de semnarea trocului pensii contra abilitarea guvernului de a emite ordonante pe timpul verii, ceea ce conteaza sunt iluzoriile avantaje electorale. Din aceasta perspectiva, este fascinanta stradania de a ascunde sau a scoate de sub pres, in functie de interese, diferitele intelegeri. Batalia politicianista dintre Geoana si Tariceanu pe paternitatea maririi punctului de pensie isi are pandantul in fervoare