– Ce anume s-a întâmplat cu limbajul în ultimul deceniu?

– Aici răspunsul este simplu: invazia de englezisme. Lucru care nu este neapărat anormal. Şi francezii se confruntă cu o mare problemă din această cauză. Ei au facut şi campanii de “reînviere” a naturaleţii limbii. Nu văd cum am putea combate acest lucru. Neglijenţa în exprimare este un luru de plâns. Este o disciplină mentală, reprezintă o lipsă de respect faţă de receptor, faţă de cei cu care vorbeşti.

Această neglijenţă trebuie combătută, nu cred că trebuie încurajate greşelile care se produc din cauza acesteia. Vă dau un exemplu: prezenţa lui ”decât” în propoziţiile afirmative. Nu se spune ”Am decât 3 pisici”, se spune ”Am numai 3 pisici”.

Majoritatea tinerilor nu se pot controla. De asemenea, „care” şi „pe care”. E uitată prepoziţia cu regularitate. Trebuie totuşi făcut un efort pentru a soluţiona aceste probleme, dar trebuie pornit de undeva de sus: de la profesori, de la politicieni, de la oamenii care apar mult în mass-media.

– Ce părere aveţi despre oralităţile care intră din ce în ce mai mult în limba scrisă?

– E o graniţă foarte fină. Cât de multe cuvinte e bine să fie lăsate să intre în limbajul scris? Eu sunt adeptul unui stil destul de degajat şi pot să zic că nu imi place “beţia de cuvinte”, abundenţa de neologisme şi cuvinte lungi. Oralităţile nu reprezintă neapărat un pericol. (A.C.N.)

– Ce anume s-a întâmplat cu limbajul în ultimul deceniu?

– Aici răspunsul este simplu: invazia de englezisme. Lucru care nu este neapărat anormal. Şi francezii se confruntă cu o mare problemă din această cauză. Ei au facut şi campanii de “reînviere” a naturaleţii limbii. Nu văd cum am putea combate acest lucru. Neglijenţa în exprimare este un luru de plâns. Este o disciplină mentală, reprezintă o lipsă de respect faţă de receptor, faţă de cei cu care vorbeşti.

Această