Cuvinte descoperite într-un carneţel din anul 1977 plin de note spaniole practice nefolosite, indicaţii, ca hotele, pensiuni, care aici uneori se numesc hostales, gen: Hostal Regional, Calle del Principe, sau altul Benaventi, Calle Careteas unde e şi o cafenea. Caretas sau San Jaime, Calle Honoreta, Pension Lepanto, Hostal Residencia şi multe altele.

Nu mai ţin minte unde am stat, era curat, într-o familie de intelectuali. Şi preţurile, - 300 pesetas, 270 pesetas, preţuri pentru o noapte, de atunci...

Nu ştiu de ce le notasem eu atât de sârguincios. Şi undeva, pe la mijloc, cuvintele acestea două... Cu scârbă şi necesitate, iar dedesubt indicaţia: a se folosi într-o epistolă...

De unde şi până unde?... Ce-mi veni?... în Spania! în orice caz, nici o legătură.

Era aşadar ceva care venea din urmă. O idee care mă urmărise până aici.

Nu era greu să deduc: Primo, cu scârbă, voiam să spun, cu senzaţia ce o aveam, ce o purtam în mine faţă de un loc... nu neapărat ţară,... pe care îl cunoşteam aşa de bine şi pe care îl părăsisem temporar...

Doi, şi cu necesitate, întrucât trebuia trăit în el, oricum, nu aveai cum, trebuia musai să trăieşti în el!...

Ai fi putut să te revolţi, sigur, însă cum?...

Deci, privind din vestul dominat, culmea, de umbra lui Don Quihote, campionul Iluziei, spre Estul unde trăiam eu, în acea parte a Europei în care se construia acum cealaltă iluzie, politică, reală, - nu estetică, vai!... privind astfel lucrurile, notasem într-o zi trecând prin Spania, ce notasem eu, literar, vorbind, probabil, ca să mă descarc într-un fel...

*

Cred că eram în trenul rapid Talgo, dincolo de Barcelona, spre Madrid, despre care am mai scris...

Nu notasem faptul în sine, cele două cuvinte arătate, ci altă întâmplare, cea cu şeful de tren, de fapt un oficial mai mare, un fel de jandarm, cu o chivă