Traian Basescu e un om remarcabil pentru ca gindeste public. Asta s-a vazut, marti seara, la Realitatea TV, intr-o discutie remarcabila, dintr-un anume motiv de mare cadere istorica: o asemenea ciocnire deschisa de idei si o asemenea baie de abordari concrete erau greu de imaginat acum nu mai mult de cinci ani si de-a dreptul inimaginabile inainte de 1989.
Pe atunci, Romania era condusa de geniile binelui public grupate intr-o dictatura de uz personal. Nu e o trimitere inutila. A gindi sau a nu gindi public, a profesa sau a simula binele public. Problemele au ramas aceleasi. Ce inseamna modul public de gindire? Capacitatea de a administra, cu mintea, ce va fi cu noi toti peste un timp.
Acest gen de luciditate stabileste traiectoria viitoare a unei tari si o promoveaza spre civilizatie sau o condamna la forme de viata inferioare, premoderne. Spre ce mergem? Din ce in ce mai probabil, spre o formula de viata in circuit clientelar. Caci institutiile noastre publice nu gindesc public.
Ele sint parte a unui sistem general de administrare prin recompense si plati, reglate de un troc infinit intre factiuni politice concurente pe functii si aliate intru conservarea sistemului.
La ce s-au gindit parlamentarii cind au votat derogari de la legea insolventei, cind au trintit un lider de partid peste TVR, cind au facut vint prin suspendarea presedintelui ales direct al Romaniei, cind au refuzat sa fie egali cu ceilalti in fata legii sau cind au binecuvintat actuala Guvernare a Supertimpitilor? La binele public?
De-ar fi numai atit. Am coborit mult mai jos. Iata recenta initiativa de marire a pensiilor. De ce, dintr-o data, dupa doi ani de amnezie totala, pensii mai mari? Uitati-va in sondaje! PSD cade si, prin urmare, a pus in miscare cea mai perversa schema de santaj politic imaginabila.
Rationamentul: vom re
