Din veacul al 19-lea mai cu seama, alaturi de cuvantul scris si rostit, in comunicare incepe sa aiba un rol important imaginea. Si intr-un astfel de context muzeul ajunge un teritoriu simbolic, un spatiu al identitatii. Imaginea creata de obiecte directioneaza perceptia la nivel individual si colectiv. Muzeul, mai cu seama cel national, devine o institutie care, alaturi de altele, are un rol insemnat in construirea statului natiune.
Studii ca acelea ale lui Guy Hermet, Philippe Dube, Andre Lapointe, Benedict Anderson, Anne-Marie Thiesse, Kenneth Hudson..., ca sa nu citam decat pe unii dintre autorii care circula frecvent si in spatiul romanesc actual, au pus in evidenta sub cele mai diverse aspecte rolul muzeului in formarea natiunilor. Secolul 19 schimba si perceptia muzeului. El nu mai e, cum era British Museum in sec. 18, un loc unde se pastra trecutul si unde vizitatorul trebuia sa adreseze in scris o cerere, cu toate datele sale, in care-si exprima dorinta de a vedea muzeul, si nu reusea s-o faca decat dupa doua saptamani! Muzeul devine un locas deschis publicului, anume creat pentru a fi aratat, a da cunostinte, a forma atitudini. Mai toate muzeele mari nationale si regionale insemnate ale Europei in sec.19 se infiinteaza (Muzeul National din Praga, Muzeul Culturii Populare Norvegiene, Risorgimento de la Torino, National German de la Nurnberg, National Gallery din Scotia, Marele Muzeu de la Berlin...). "Construirea cladirilor si adunarea colectiilor reprezinta o miza mobilizatoare pentru natiunile pe cale de a se naste" scrie Anne-Marie Thiesse. Sunt mai intai muzeele etnografice, create dupa modelul aceluia infiintat de suedezul Arthur Hazelius, creatorul Muzeului Nordului. Tot Hazelius inaugureaza in 1891 muzeul in aer liber, experienta pe care s-a intemeiat mai tarziu si Muzeul Satului din Bucuresti. Pentru ca si in spatiul romanesc ideea muz
