Mare surpriza va reprezenta acest Black Book pentru spectatorii - numerosi - care il percep pe Paul Verhoeven ca pe regizorul olandez care a extras cu talent din vintrele Hollywoodului, in cea mai comerciala maniera, un thriller inatacabil precum Basic Instinct. Olandezul s-a folosit, intr-adevar, cu talent, de reteta hollywoodiana pentru a ne livra fiori reci si erotism incandescent, dupa care a regizat un rateu pretentios, de un kitsch imund - Showgirls; pe scurt, a facut valva. Insa, in trena acestui spectaculos si recent Black Book, filmografia sa timpurie merita redescoperita. Printre ispravile lui vechi exista Turks fruit (1973) - romantic, tulburator, epatant vizual, eteroclitul Flesh & Blood (1985), pulsand de pasiune si sordid, parabola atroce a venalitatii, ingreunata de balast vizual, puternicul RoboCop (1987), distopie SF pe marginea setei de sange si memoriei ravasite, ori Soldier of Orange (1977), frisonant poem plin de patriotism despre Olanda ravasita de al Doilea Razboi Mondial, cu un Rutger Hauer si un Jeroen Krabbe la momentul lor de gratie. Tot despre Olanda torturata sub cizma nazista vorbeste si acest Black Book, intr-un fel limpede, sonor, care nu-l va face usor uitat. "Cu Black Book, Verhoeven si-a spalat definitiv pacatele", s-a scris despre revenirea regizorului la radacini (a se citi o productie olandeza cu buget exorbitant pentru orice nu se afla intre granitele Los Angeles-ului: 16 milioane de dolari). O naratiune furtunoasa, suprapusa cu metoda si mana sigura pe atmosfera retro a povestilor despre al Doilea Razboi Mondial, cu care suntem familiarizati cu totii. Insa Black Book nu este o revizitare redundanta a ororii naziste, ci un concentrat de actiune care, dincolo de capacitatea de-a taia rasuflarea timp de doua ore si jumatate, vorbeste despre tradare si eroism, lasitate si coruptie, emotie si cinism, de multe ori in cadrul acele