"Gheorghe Zamfir din Romănia, un vrăjitor al naiului..." aşa se vorbea despre marele muzician in anul 1973. Zamfir este un geniu al naiului, care a revoluţionat acest instrument. I-a adăugat noi tuburi şi l-a făcut să cănte cum n-a mai reuşit nimeni, niciodată.
La vărsta de 4 ani, Gheorghe Zamfir şi-a descoperit pasiunea pentru muzică. A fost fascinat de un grup de muzicanţi orbi care căntau la diferite instrumente. L-a atras acordeonul şi din acel moment a dorit să inveţe să cănte. După căţiva ani, s-a indrăgostit de banjoul unui prieten al tatălui său şi n-a mai vrut să i-l inapoieze. Nu s-a lăsat induplecat pănă cănd nu a primit acel instrument. A primit lecţii de muzică de la o familie de basarabeni stabiliţi in localitatea sa natală, Găeşti. Nu l-au atras prea mult notele muzicale in acea vreme. Lecţiile sale continuau sub mesele din cărciumă, in ciuda tatălui său, care ii dădea chelfăneala de rigoare pentru că nu se prezenta la orele de studiu muzical.
ŞCOALA DE MUZICĂ. Marele naist s-a simţit atras de haina militară. N-a putut susţine admiterea la liceul de profil pentru că se finalizaseră inscrierile in acel an. La 14 ani a ajuns la şcoala de muzică, unde l-a cunoscut pe cel care l-a iniţiat in tainele naiului: Fănică Luca, deschizătorul de drumuri. Dascălul său l-a invăţat să iubească instrumentul care avea să-i aducă faima mondială şi i-a oferit un nai, numai pentru el, din cele zece pe care le avea la clasă. A urmat două şcoli in paralel. Şcoala de muzică dimineaţa şi liceul de cultură generală după-amiaza. După Bacalaureat s-a simţit atras de teatru. A vrut să devină actor, dar a renunţat, determinat de tatăl său. Şi-a continuat studiile muzicale: Conservatorul, dirijoratul.
CONCERTE. La 25 de ani a devenit dirijorul Ansamblului "Ciocărlia", unde a avut in mănă toată elita soliştilor de muzică populară din acea perio
