Nicolas Bouvier s-a născut în 1929 la Grand-Lancy, lângă Geneva. Influenţat poate de tatăl său, care era bibliotecar, devine, copil fiind, un cititor pătimaş. Începe să călătorească de la vârsta de 17 ani (Bourgogne, Toscana, Provence, Flandra, Sahara, Laponia, Anatolia). Se înscrie la Facultatea de Litere şi Drept a Universităţii din Geneva, dar nu aşteaptă rezultatul examenelor de licenţă şi, în iunie 1953, pleacă împreună cu un bun prieten, pictorul Thierry Vernet, într-o călătorie care va dura până în decembrie 1954. La bordul unui Fiat Topolino, cei doi vor trece prin Serbia, Macedonia, Grecia, Turcia, Iran, Pakistan şi Afganistan, iar povestea călătoriei lor se va regăsi, peste un număr de ani, în volumul L'Usage du monde. Dincolo de Khyber Pass, Bouvier continuă singur călătoria în India şi Ceylon (o va povesti în Le Poisson-Scorpion). Între 1955 şi 1956 călătoreşte în Japonia, experienţă care va da cartea Japon şi, după un al treilea voiaj aici, făcut în 1970, Chronique japonaise (Cronică japoneză, trad. din franceză de Emanoil Marcu, Humanitas, 1995, ed. a II-a rev. 2006). În 1985 face un reportaj jurnalistic despre Irlanda, care se va transforma în micul volum Journal d'Aran et d'autres lieux. Publică şi alte cărţi, printre care un volum de poezie (Le dehors et le dedans); postum îi vor apărea albume de fotografii (Le Corps, miroir du Monde - voyage dans le musée imaginaire de Nicolas Bouvier, Entre errance et éternité ş.a.). Este distins cu Premiul Criticii (Paris, 1982) şi Prix des Belles Lettres (1986), iar în 1995 primeşte Marele Premiu Ramuz pentru întreaga operă. Bolnav de cancer, moare în 1998.
Despre L'Usage du monde - titlu al cărui joc de cuvinte rămâne intraductibil în româneşte - s-a spus că este cartea-cult a generaţiilor succesive de globe-trotteri, dar şi de exploratori care nu-şi părăsesc odaia proprie; că este capodopera litera
