O carte ghinionista, Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, prin avatarurile pre-editarii ei, ca si prin destinul cu adevarat tragic al autorului, mort intr-un accident de masina la patruzeci si cinci de ani, in plina maturitate si "vana" creatoare. Istoria lui Radu G. Teposu ar fi trebuit sa apara in 1985, in deplina sincronie, asadar, cu titlurile de inceput ale generatiei '80, pe care se ambitiona sa le panorameze.
Manuscrisul a fost insa amanat de trei ori in planul editorial si tot de atatea refacut, completat, adus la zi. Cu toate acestea, cartea n-a aparut inainte de Revolutie, ci ulterior, in 1993, cand interesul publicului larg si, partial, al criticii se deplasase catre alte forme de discurs: publicistic, civic, politic. O a doua editie, publicata in 2002 la Dacia, n-a avut nici un ecou, din cauza difuzarii si difuziunii limitate. Abia aceasta de fata*, aparuta la aproape douazeci de ani de la data finalizarii ultimei variante (1 aprilie 1988), are sansa de a-si ocupa locul meritat, in randul celor mai serioase lucrari dedicate postmodernismului romanesc.
Trebuie insa precizat ca postmodernismul, asa cum il intelege si il profeseaza Radu G. Teposu, este radical diferit de cel instrumentalizat de Mircea Cartarescu ori Ion Bogdan Lefter. Daca acestia dovedesc un prelungit militantism generationist, un partizanat vizibil, dincolo de marginile admise ale unei tendinte critice, autorul Istoriei are o invidiabila deschidere de compas, trecand in revista, cu calm descriptiv si analitic, cele mai diferite orientari artistice. Acestea nu sunt radiate, sterse din tablou, sacrificate in favoarea unui model central, ci tipologizate, prin sublinierea notelor dominante. Desi n-o spune direct, criticul are convingerea ca in diversitatea, bogatia, pluralitatea unei literaturi stau consistenta si capacitatea ei de modelare. As
